POLITÓM, -Ă I. adj. (biol.; despre organe) divizat în mai multe părți. II. s. n. tomograf cu trei tipuri de deplasare a tubului. (< fr. polytome) Vezi definitia »

POLINÓM s.n. Expresie algebrică formată din mai multe monoame. [< fr. polynome, cf. gr. polys – numeros, nomos – parte, termen]. Vezi definitia »

OSTEOFIBRÓM s. m. tumoare mixtă conjunctivo-osoasă. (< fr. ostéofibrome) Vezi definitia »

GENÓM, genomi (genoame), s. m. (n.) (Biol.) Grup de cromozomi, diferiți genetic, care formează o unitate. – Din fr. génome. Vezi definitia »

GRANULÓM s.n. (Med.) Mic nodul cauzat de o inflamație cronică specifică (sifilis, tuberculoză etc.). [Pl. -oame. / < fr. granulome, cf. lat. granulum – grăunte mic]. Vezi definitia »