OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, scr. opačiti. Vezi definitia »

haráci (haráciuri), s. n. – Tribut; mai cu seamă cel plătit de Principate imperiului turc, din sec. XV pînă in sec. XIX, cu puține întreruperi. – Mr. hărace. Tc. harac (Roesler 606; Șeineanu, II, 206; Ronzevalle 589, cf. ngr. χαράτσι, alb., bg. harac, mag. harács. – Der. haracciu, s. m. (strîngător de biruri), din tc. haracci; hărăcer, s. m. (perceptor), ambele înv. Vezi definitia »

a avea licurici expr. (er.) a se excita Vezi definitia »

OPTZÉCI num. card. Număr care are în numărătoare locul între șaptezeci și nouă și optzeci și unu. ◊ (Substantivat) Nu are mult până la optzeci. (Cu valoare de num. ord.) Grupa optzeci. ◊ (Formează num. multiplicativ) De optzeci de ori. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) S-au format grupuri de câte optzeci. – Opt + zeci. Vezi definitia »

a băga pe moșul în beci expr. (adol.) v. a băga pe ăla micu’ la serviciu. Vezi definitia »