TUȘITÚRĂ, tușituri, s. f. (Rar) Tușit. – Tuși + suf. -tură. Vezi definitia »

PROCTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a anusului; rectită. [< fr. proctite]. Vezi definitia »

MAXÍLĂ s. f. 1. maxilar superior. 2. piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, deasupra buzei inferioare. (< fr. maxille, lat. maxilla) Vezi definitia »

NOOSFÉRĂ s.f. (Biol.) Înveliș al Pământului suprapus biosferei, desemnând omenirea întrucât este alcătuită din ființe inteligente. [< fr. noosphère, cf. gr. noos – spirit, sphaira – sferă]. Vezi definitia »

TURBULÉNȚĂ s.f. 1. (Liv.) Tulburare; neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (Fiz.) Stare de mișcare a unui fluid în care există vârtejuri. [Cf. fr. turbulence, lat. turbulentia]. Vezi definitia »