plácă (plắci), s. f. – 1. Tablă, planșă. – 2. Tăbliță de ardezie. – 3. Disc. – 4. Firmă, semn, insignă. – 5. Decorație, decorare. Ngr. πλάϰα (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 688; Graur, BL, V, 74), întărit ulterior de fr. plaque. – Der. placa, vb. (a aplica, a lipi; a părăsi), din fr. plaquer, galicism; placard, s. n., din fr. placard; placaj, s. n., din fr. placaje; plachetă, s. f., din fr. plaquette; platcă, s. f. (tăbliță). Vezi definitia »

HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (Reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine. – Din ucr. hrinka. Vezi definitia »

ENTIMÉMĂ s. f. 1. silogism prescurtat, în care una dintre premise sau concluzia nu sunt exprimate explicit. 2. figură de stil constând în exprimarea gândului printr-o contradicție sau sub forma unei concluzii. (< fr. enthymème, gr. enthymema) Vezi definitia »

știoálfă / ștoárfă (arg.) (știoal- / ștoar-) s. f., g.-d. art. știoálfei / ștoárfei; pl. știoálfe / ștoárfe Vezi definitia »

FARINGOLARINGÍTĂ s. f. inflamație a faringelui și a laringelui. (< fr. pahryngo-laryngite) Vezi definitia »