țic s.n. (reg.) 1. nume de jocuri de copii. 2. ciocănitoare. 3. bibilică. 4. cantitate, măsură, fărâmă mică. 5. vârf, ridicătură, deal. Vezi definitia »

MAREGRÁFIC, -Ă, maregrafici, -ce, adj. De maree. ◊ Zi maregrafică = interval de timp în care are loc un ciclu complet al mareei. – Din fr. marégraphique. Vezi definitia »

ACCÉNTIC, -Ă adj. (despre structura versului) bazat pe accente. (< engl. accentic) Vezi definitia »

SIBILÍNIC, -Ă adj. (Rar) Sibilic. [< sibilin + -ic]. Vezi definitia »

TIC s. n. 1. mișcare convulsivă și repetată din contractarea involuntară a unor mușchi. 2. deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient. 3. ~ verbal = cuvânt, expresie care revine inconștient, inutil și supărător în vorbirea cuiva, ca urmare a unei deprinderi. (< fr. tic) Vezi definitia »