Definita cuvantului dublou
DUBLÓU1 s. n. 1. (arhit.) arc în relief care dublează o boltă. 2. grindă principală la un planșeu de lemn. (< fr. doubleu)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dublou
BIBELÓU s. n. mic obiect de artă, decorativ, pentru interior. (< fr. bibelot) Vezi definitia »
nóu (nóuă), adj. – Recent, proaspăt, tînăr. – Mr. nou, noauă, megl. nou, nouă, istr. now, nowe. Lat. nōvus (Pușcariu 1192; Candrea-Dens., 1246; REW 5972), cf. it. nuovo (sard. nou), prov. nueu, fr. neuf, sp. nuevo, port. nono. – Der. noutate, s. f. (știre proaspătă, inovație, schimbare), care poate fi în egală măsură der. intern cu suf. -tate sau reprezentant al lat. nōvĭtātem (Pușcariu 1194; Candrea-Dens., 1247); înoi, vb. (a renova, a împrospăta; a repune; a repeta; a reface; înv., a purifica, a reface o biserică; refl., a îmbrăca pentru prima oară ceva); înoitură, s. f. (înv., restaurare, reabilitare, inovație); înoitor, s. m. (înv., inovator); reînoi, vb. (a renova, a repeta), creație improprie; pre(î)noi, vb. (a renova); pre(î)noitor, adj. (renovator, reformator). Novitale, s. f. pl. (noutăți de ultimă oră), din it. novità, probabil prin intermediul ngr., este înv. (sec. XIX). Vezi definitia »
RONDÓU2 s. n. poezie cu formă fixă, în Franța în sec. XV-XVI, dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe, reiau începutul primului vers al poeziei. (< fr. rondeau) Vezi definitia »
TRUSÓU s.n. Lenjerie de corp și de pat (făcută mai ales pentru o fată care se mărită); rufăria unui nou-născut. [< fr. trousseau]. Vezi definitia »
YOUYOU IUIÚ/ s. n. mică ambarcație, scurtă și largă, pentru legătura între vase și chei. (< fr. youyou) Vezi definitia »