falbalá (falbalále), s. f. – Fîșie lată de stofă etc. care împodobea partea de jos a unei rochii. Fr., it. falbala (REW 3173), direct și, în parte, prin intermediul pol., rus. falbala (Cihac, II, 107; Sanzewitsch 202), și din ngr. φαλμπαλᾶς. Vezi definitia »

ÎNROLÁ vb. I. tr., refl. A (se) angaja în armată. ♦ (Fig.) A (se) înscrie (într-o organizație, într-un partid); a (se) înregimenta. [< fr. enrôler]. Vezi definitia »

ACUMULÁ, acumulez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina. – Din fr. accumuler, lat. accumulare. Vezi definitia »

CÉLA, CÉEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indică o ființă sau un lucru mai depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe și diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intră în formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) Din acela, aceea (cu afereza lui a). Vezi definitia »

ÎNROLÁ vb. tr., refl. 1. a (se) angaja în armată. 2. (fig.) a (se) înscrie (într-o organizație, într-un partid); a (se) înregimenta. (< fr. /s'/enroler) Vezi definitia »