SCÓTIE s.f. (Arhit.) Mulură concavă situată între două toruri sau între două muluri proeminente. [< fr. scotie, cf. lat. scotia]. Vezi definitia »

ETOLOGÍE s. f. 1. Disciplină care are ca obiect studiul moravurilor, al obiceiurilor popoarelor. 2. Ramură a biologiei moderne care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor. – Din fr. éthologie. Vezi definitia »

RADIOFONÍE s. f. 1. transmitere și recepționare a sunetelor prin unde electromagnetice. 2. disciplină care studiază sistemul de transmitere și de recepție prin radio. (< fr. radiophonie) Vezi definitia »

TRACTOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a unui tract de fire nervoase. [Gen. -iei. / < fr. tractotomie]. Vezi definitia »

ARHEOCHIMÍE s. f. Chimie specializată pentru arheologie. [Pr.: -he-o-] – Arheo[logie] + chimie. Vezi definitia »