ARTROLOGÍE s.f. Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul articulațiilor. [Gen. -iei. / < fr. arthrologie, cf. gr. arthron – articulație, logos – studiu]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

HEMATOMETRÍE s. f. examinare a sângelui pentru determinarea numărului tipurilor și proporției diferitelor elemente figurante, și a cantității de hemoglobină. (< fr. hématométrie) Vezi definitia »

ACRANÍE s.f. (Med.) Lipsa completă sau parțială a craniului. [Gen. -iei. / < fr. acranie, cf. gr. a – fără, kranion – craniu]. Vezi definitia »

AUTOFLAGELÁȚIE s. f. autoflagelare. (< fr. autoflagellation) Vezi definitia »