DISCRÉȚIE s.f. 1. Însușirea de a fi discret. ◊ A păstra discreție = a nu divulga o taină încredințată. ♦ Rezervă, cumpătare, reținere (în purtări, în vorbe). 2. La discreție = din belșug; a fi la discreția (cuiva) = a fi la cheremul, la dispoziția (cuiva). [Gen. -iei, var. discrețiune s.f. / cf. fr. discrétion, it. discrezione, lat. discretio – discernământ, alegere]. Vezi definitia »

MICROPODÍE s. f. anomalie în dezvoltarea piciorului, care rămâne mic. (< engl. micropodia) Vezi definitia »

ALÚZIE s. f. 1. cuvânt, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situație etc., fără a se exprima direct. 2. figură de stil constând în a exprima un lucru cu intenția de a face să se înțeleagă altceva. (< fr. allusion, lat. allusio) Vezi definitia »

BUMBĂCĂRÍE¹, bumbăcării, s. f. 1. Întreprindere textilă sau secție dintr-o întreprindere textilă în care se prelucrează bumbacul (2).2. Produse confecționate din bumbac (2); cantitate mare de țesături de bumbac. 3. Teren plantat cu bumbac (1). – Bumbac + suf. -ărie. Vezi definitia »

GEONASTÍE s.f. (Bot.) Curbare sau răsucire a organelor plantelor spre pământ. [Cf. gr. ge – pământ, nastos – apăsare]. Vezi definitia »