PROFANATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care profanează; care pângărește. [Cf. fr. profanateur, lat. profanator]. Vezi definitia »

PLONJÓR, (1) plonjori, s. m., (2) plonjoare, s. n. 1. S. m. (Rar) Scafandru. 2. S. n. Aparat electric confecționat din oțel inoxidabil, care servește la încălzirea, în timp foarte scurt, a unei cantități mici de lichid, prin scufundare în acel lichid. – Din fr. plongeur. Vezi definitia »

TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare¹ a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna¹ + suf. -ător. Vezi definitia »

ENDOZOOCÓR, -Ă adj. (despre plante) ale cărei semințe sau spori se răspândesc cu ajutorul animalelor, prin tubul digestiv. (< fr. endozoochore) Vezi definitia »

PRIDVÓR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești: tindă. – Din sl. pritvorŭ. Vezi definitia »