MÍSTIC, -Ă I. adj. 1. stăpânit de misticism. 2. ascuns, neștiut, tainic. II. s. m. f. adept al misticismului. III. s. f. orientare în cadrul religiei sau gândirii filozofico-religioase care afirmă posibilitatea contactului direct sau comuniunii între om și divinitate; misticism. (< fr. mystique, gr. mystikos) Vezi definitia »

OSTEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la osteologie. [< fr. ostéologique]. Vezi definitia »

CVADRÁTIC, -Ă, cvadrátici, -e, adj. Referitor la pătrat; de formă (aproape) pătrată. ♦ (Despre valoare) Ridicat la pătrat. (< fr. quadratique) Vezi definitia »

ACÉTIC, -Ă, acetici, -ce, adj. (În expr.) Acid acetic = acid organic produs sintetic sau prin oxidarea alcoolului etilic și care dă oțetului gustul acru. Fermentație acetică = fermentație care dă naștere oțetului. Aldehidă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit în industria chimică de sinteză. – Fr. acétique. Vezi definitia »

GASTROHEPÁTIC, -Ă adj. Care aparține, afectează atât stomacul, cât și ficatul. [Cf. it. gastroepatico]. Vezi definitia »