PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre. Vezi definitia »

ÁSPRU², -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu o suprafață zgrunțuroasă care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre firele de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Puternic, năpraznic. Vânt aspru se izbea în geamuri (SADOVEANU). 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Arabul căzuse în aspră robie (MACEDONSKI). ♦ Înverșunat. Un câmp de aspră luptă (ALECSANDRI). 3. Lipsit de indulgență, neînduplecat, necruțător. ♦ Ager, curajos. 4. (Adesea adverbial) Sever, dur. Voce aspră. – Lat. asper. Vezi definitia »

HECTOLÍTRU s.m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu 100 l. [Cf. fr. hectolitre, germ. Hektoliter]. Vezi definitia »

TOPOCÉNTRU s. n. (astr.) locul de observație ca punct de origine. (< germ. Topozentrum) Vezi definitia »

CATATERMOMÉTRU s.n. Instrument medical pentru măsurarea căldurii pierdute de corp datorită curenților de aer și transpirației. [< fr. catathermomètre]. Vezi definitia »