ORTODONTOLOGÍE s. f. disciplină medicală care se ocupă cu studiul și tratamentul anomaliilor dentomaxilare. (< fr. orthodontologie) Vezi definitia »

HIPOACUZÍE s. f. hipoestezie a auzului. (< fr. hypoacousie) Vezi definitia »

NEURONOFAGÍE s.f. Proces prin care o celulă nervoasă alterată este fagocitată de alte celule speciale din jurul ei. [Gen. -iei. / < fr. neuronophagie]. Vezi definitia »

ABLACTÁȚIE, ablactații, s. f. 1. Trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată. 2. Oprire a secreției lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă. – Din germ. Ablaktation. Vezi definitia »

ZOOMANÍE, zoomanii, s. f. Afecțiune exagerată și morbidă pentru animale. – Din fr. zoomanie. Vezi definitia »