BLASTOPÓR s.m. Orificiu al gastrulei. [< germ. Blastoporus]. Vezi definitia »

VECTÓR, -OÁRE I. s. m. 1. mărime matematică definită prin valoare numerică, direcție, sens și punct de aplicație, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă. 2. (biol.) structură genetică capabilă de a se replica autonom în celula-gazdă adecvată. ♦ animal (insectă, rozătoare) care răspândește un parazit, un virus sau bacterii patogene, gazdă temporară; vehicul (2). II. adj. rază ~ oare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct. (< fr. vecteur) Vezi definitia »

vântișór s. n. Vezi definitia »

PRESTIDIGITATÓR s. m. specialist în prestidigitație; scamator. ◊ (fig.) om abil în mișcările mâinilor. (< fr. prestidigitateur) Vezi definitia »

ÎNTINERITÓR, -OÁRE, întineritori, -oare, adj. (Rar) Care produce întinerire. – Întineri + suf. -tor. Vezi definitia »