TRIMÍTE, trimit, vb. III. Tranz. 1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. 2. A delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ. 3. A îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă. 4. (Despre divinitate) A face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste. 5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație; a expedia. 6. A transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc. [Var.: triméte vb. III] – Lat. tramittere. Vezi definitia »

RUSTICITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este rustic; (biol.) bădărănie. 2. rezistență a unui animal sau a unei plante la intemperii. (< fr. rusticité) Vezi definitia »

INTERSCHIMBABILITÁTE s.f. Proprietate a unor piese de a se putea înlocui una pe cealaltă; interșanjabilitate. [După fr. interchangeabilité]. Vezi definitia »

UTERINITÁTE s. f. calitatea de a fi uterin. (< fr. utérinité) Vezi definitia »

muște s. f. (intl.) antecendente penale. Vezi definitia »