CARTOTÉCĂ s. f. totalitatea fișelor de evidență la personalul sau materialele dintr-o întreprindere ori instituție. ◊ cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartonieră. (< fr. cartothèque, germ. Kartothek, rus. kartoteka) Vezi definitia »

DESCOPÉRTĂ s. f. v. decopertă. Vezi definitia »

INTEGRÁNTĂ, integrante, adj. (În sintagma) Parte integrantă = parte care intră în mod necesar în componența unui tot. – Din fr. [partie] intégrante. Vezi definitia »

ELECTROGRAVÚRĂ s.f. Gravură obținută pe cale electrolitică. [< fr. électrogravure]. Vezi definitia »

MĂRGHÍLĂ, mărghile, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos; mocirlă, baltă. [Acc. și: mắrghilă] – Et. nec. Vezi definitia »