PLÁTNIC, -Ă, platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care plătește, care trebuie să plătească; plătitor. ◊ Expr. Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere). – Plată + suf. -nic. Vezi definitia »

MITOGRÁFIC, -Ă, mitografici, -ce, adj. Referitor la mitografie, de mitografie. – Din fr. mythographique. Vezi definitia »

ANTIFÓNIC, -Ă adj. (Despre cântecul unui solist și al unui cor sau a două părți dintr-un cor) Alternativ. [Cf. gr. anti – contra, phone – sunet]. Vezi definitia »

PSÁLMIC, -Ă, psalmici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psaltic. – Psalm + suf. -ic. Vezi definitia »

NIVOMÉTRIC, -Ă, nivometrici, -ce, adj. Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. – Din fr. nivométrique. Vezi definitia »