MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice. 2. Adj. De magnetooptică (1). [Pr.: -to-op-] – Din fr. magnéto-optique. Vezi definitia »

BOVÁRIC, -Ă adj. Propriu bovarismului. [< bovar(ism) + -ic]. Vezi definitia »

urșiníc (-ce), s. n. – Catifea. – Var. arsenic, orșinic, urșenic. Mgr. ὀλοσηριϰός „de mătase”, cf. it. oloserico (Tiktin). Mai puțin probabilă, der. din ngr. έξάμιτος „în șase fire” (Cihac, II, 441). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

HIPOGÁSTRIC, -Ă adj. al hipogastrului; alvin. (< fr. hypogastrique) Vezi definitia »

PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique. Vezi definitia »