Definita cuvantului edicul
EDÍCUL s. n. 1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat. ◊ nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare. 2. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri. 3. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc. (< fr. édicule, lat. aediculum)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu edicul
TESTÍCUL s.n. (Anat.) Glandă sexuală bărbătească, care produce spermatozoizii. [< fr. testicule, cf. lat. testiculus]. Vezi definitia »
CONCEPTÁCUL, conceptacule, s. n. Cavitate mică unde se formează gameții la unele criptogame. – Din fr. conceptacle, lat. conceptaculum. Vezi definitia »
CURÚL, -Ă, curuli, -e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. – Din lat. curulus, fr. curule. Vezi definitia »
LOCÚL, loculi, s. m. (Bot.) Cavitate a unui fruct în care se află semințele; lojă (II 1). [Var.: locúlă s. f.] – Din fr. locule. Vezi definitia »
CONCILIÁBUL s. n. 1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis). 2. reuniune a prelaților schismatici. (<fr. conciliabule, lat. conciliabulum) Vezi definitia »