MIZÉRIE s.f. 1. Stare de sărăcie extremă. ◊ De mizerie = sărăcăcios, insuficient. ♦ Aspect exterior care dovedește o mare sărăcie; stare vrednică de plâns, de milă. 2. (La pl.) Lipsuri, griji; neplăceri, supărări, șicane. [Gen. -iei. / < lat. miseria, cf. fr. misère]. Vezi definitia »

PLATONICHÍE s.f. Afecțiune congenitală constând din turtirea unghiilor (de la picioare). [Gen. -iei. / cf. gr. platys – turtit, onyx – unghie]. Vezi definitia »

INSOLÁȚIE s.f. 1. Afecțiune provocată de radiațiile solare asupra organismului și manifestată prin dureri de cap, febră etc. ♦ Vătămare produsă pomilor tineri prin excesul de căldură. 2. Iluminare a unei suprafețe de către razele solare. ♦ Tratament prin expunere la soare. [Gen. -iei. / cf. fr. insolation, lat. insolatio]. Vezi definitia »

ZÍTIE, zítii, s. f. (Mold.) 1. Tărâță. 2. Pâine de tărâțe. (din ngr. zítia = cerere) Vezi definitia »

CARDIECTAZÍE s. f. dilatare a cavităților inimii. (< fr. cardiectasie) Vezi definitia »