HEMOGENÍE, hemogenii, s. f. Boală a sângelui, mai frecventă la femei, caracterizată prin scăderea numărului trombocitelor, purpură² hemoragică, creșterea timpului de sângerare etc. – Din fr. hémogénie. Vezi definitia »

ÎNCORPORÁȚIE, încorporații, s. f. Încorporare. [Var.: incorporáție s. f.] – Din fr. incorporation. Vezi definitia »

INERVÁȚIE s.f. 1. Distribuție a nervilor într-un organ sau țesut; inervare. ♦ Rețeaua de nervi dintr-un țesut sau organ. 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. [Gen. -iei, var. inervațiune s.f. / cf. fr. innervation]. Vezi definitia »

LIPEMÍE s.f. (Med.) Cantitatea totală a lipidelor din sânge. [Gen. -iei. / < fr. lipémie, cf. gr. lipos – grăsime, haima – sânge]. Vezi definitia »

OROGENÍE s. f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie. Vezi definitia »