sofrá, sofrále, s.f. 1. (înv.) masă mică circulară, și foarte joasă, la care se mânca stând pe divan, pe un scăunel sau pe o rogojină. 2. ghizd (la fântână). Vezi definitia »

CARRA, Carlo (1881-1966), pictor italian. Unul dintre inițiatorii futurismului. A evoluat ulterior către „pictura metafizică” („Idol hermafrodit”). Scrieri despre artă. Vezi definitia »

BISTRA, oraș în jud. Caraș-Severin, în culoarul depresionar omonim, pe stînga rîului Bistra; 14.521 loc. (1991). Vechi centru al metalurgiei feroase (1804), ajunge la sf. sec. 19 al treilea centru siderurgic al Banatului. Producție de laminate ușoare (tablă) și de oțel electric; produse refractare. Declarat oraș în 1950. Pînă în 1948 s-a numit Ferdinand, iar între 1948 și 1992 Oțelul Roșu. Vezi definitia »

HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer]. Vezi definitia »

ABRACADÁBRA s.n. Cuvânt cabalistic căruia obscurantiștii îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli. [< fr., it. abracadabra]. Vezi definitia »