RURÁL, -Ă, rurali, adj. De (la) sat; sătesc. ◊ (În vechea organizare administrativă) Comună rurală = cea mai mică unitate administrativă, condusă de un primar. – Din fr. rural. Vezi definitia »

UMERÁL, -Ă, umerali, -e, adj. Care ține de umăr, privitor la umăr. – Din fr. huméral. Vezi definitia »

LOCUL CENTRAL, (teoria locului central), g.p. Model matematic de stabilire a influenței regionale a centrelor urbane creat de W. Christaller. Pleacă de la modul în care un centru urban răspunde necesităților de servicii ale zonei înconjurătoare, conturând în același timp si rolul coordonator al orașului în teritoriu ca și poziția diferitelor orașe într-o rețea urbană dată. Vezi definitia »

EPISCOPÁL, -Ă, episcopali, -e, adj. Care aparține episcopului¹ sau episcopiei, privitor la episcop¹ sau la episcopie. – Din fr. épiscopal, lat. episcopalis. Vezi definitia »

TRANSFORMAȚIONÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la transformări succesive. ♦ Gramatică transformațională = tip de gramatică bazată pe metode potrivit cărora se pot descoperi o serie de reguli care permit obținerea tuturor sintagmelor posibile într-o limbă dintr-un limitat număr de structuri profunde, cu ajutorul unor transformări succesive. [Pron. -ți-o-. / cf. engl. transformational, fr. transformationnel, it. transformazionale]. Vezi definitia »