METAPLÁSMĂ s.f. Schimbare fonologică sau morfologică a unui element lingvistic; (spec.) trecere a substantivelor de la o declinare la alta sau a verbelor de la o conjugare la alta, datorită schimbărilor fonetice sau analogiilor. [< fr. métaplasme, cf. lat. metaplasmus, gr. metaplasmos]. Vezi definitia »

TRANZIÉNȚĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate. ♦ Termen folosit în diferite discipline sociale semnificând caracterul instabil, continua devenire a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, viteza de modificare a acestor relații și de adaptare a omului la noile relații. [Pron. -zi-en-, var. transiență s.f. / cf. it. transienza]. Vezi definitia »

dușmancă, dușmance s. f. (peior.) soție, nevastă, consoartă. Vezi definitia »

indiáncă (femeie) s. f., g.-d. art. indiéncei; pl. indiénce Vezi definitia »

LOCÚLĂ s.f. v. locul. Vezi definitia »