ORDONÁNȚĂ s.f. I. Ordin, dispoziție scrisă care provine de la o autoritate. ♦ Ordonanță de plată = dispoziție de plată a unei sume. II. (În vechea armată) Soldat în serviciul personal al unui ofițer. III. Modul cum sunt aranjate elementele unei compoziții arhitecturale, cum sunt grupate diferite elemente ale unui tablou. [Cf. fr. ordonnance]. Vezi definitia »

SPÍLCĂ s. f. v. spelcă. Vezi definitia »

ARBALÉTĂ, arbalete, s. f. Armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc, folosită în trecut. – Din fr. arbalète. Vezi definitia »

ȘAMÓTĂ s.f. Material obținut prin măcinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. șamot s.n. / < germ. Schamotte]. Vezi definitia »

METABIÓZĂ s.f. (Biol.) Simbioză de tip particular, în care unul dintre organisme este beneficiar și celălalt nu; comensualism. [Pron. -bi-o-. / < germ. Metabiose]. Vezi definitia »