Definita cuvantului electrotehnic
ELECTROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la electrotehnică. II. s. f. 1. ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice sub aspectul aplicării lor în tehnică. 2. ramură a tehnicii care studiază aceste aplicații. (< fr. électrotechnique)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu electrotehnic
POLÍNIC, -Ă adj. Referitor la polen. [< fr. pollinique]. Vezi definitia »
BIBÁZIC adj.m. (Despre acizi) Cu doi atomi de hidrogen în moleculă, neînlocuibili printr-un metal. [Cf. fr. bibasique]. Vezi definitia »
APOTROPÁIC, -Ă adj. (despre obiecte sau formule magice) destinat apărării împotriva duhurilor rele. (< fr. apotropaïque) Vezi definitia »
ISTÓRIC, -Ă I. adj. 1. care ține de domeniul istoriei, referitor la istorie; (p. ext.) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. 2. care se schimbă în cursul istoriei. 3. corespunzător faptelor din istorie; real. 4. cronologic. II. s. n. expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amănunțit. III. s.m. specialist în istorie; istoriograf. (< fr. historique, lat. historicus, it. istorico) Vezi definitia »
EPICRÍTIC, -Ă adj. (despre sensibilitatea tactilă) capabil să opereze discriminări fine, să reproducă proprietățile stimulului. (< fr. épicritique) Vezi definitia »