PERMÍS, permise, s. n. Autorizație scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi. Permis de vînătoare. – Din fr. permis. Vezi definitia »

PRÁXIS s.n. (Fil.) Termen folosit uneori pentru a desemna categoria filozofică a practicii social-istorice; practică. [< gr. praxis – acțiune]. Vezi definitia »

LEONTIÁZIS s.n. (Med.) Aspect al feței caracterizat prin prezența de infiltrate masive întretăiate de șanțuri naturale; facies leonin. [Pron. le-on-ti-a-. / < fr. léontiasis]. Vezi definitia »

ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice. Vezi definitia »

SUBSCRÍS, -Ă s. m. f. subsemnat. (< subscriere) Vezi definitia »