Definita cuvantului eleganță
ELEGÁNȚĂ s. f. distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ◊ distincție în limbaj, în stil. (< fr. élégance, lat. elegantia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu eleganță
pânzáică, pânzăici, s.f. (reg.) 1. cearșaf. 2. țesătură groasă și mare de cânepă sau de lână pe care se bate fasolea, mazărea, lintea. 3. saltea. Vezi definitia »
LORNIÉTĂ, lorniete, s.f. 1. Ochelari plianți, cu mâner. 2. Binoclu mic, pentru teatru. Vezi definitia »
BANDERÓLĂ s. f. 1. steguleț (de lance, de catarg etc.) 2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărți etc. 3. bandă de pânză care se poartă la braț ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1). (< fr. banderole, it. banderuola) Vezi definitia »
MORMĂITÚRĂ, mormăituri, s. f. (Rar) Mormăit1. [Pr.: -mă-i-] – Mormăi + suf. -tură. Vezi definitia »
pațareágă s.m. sg. (reg.) persoană bâlbâită, gângavă; pațailă. Vezi definitia »