Definita cuvantului eleganță
ELEGÁNȚĂ s. f. distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ◊ distincție în limbaj, în stil. (< fr. élégance, lat. elegantia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu eleganță
UREÍDĂ s.f. Compus derivat al ureei. [Pron. -re-i-. / < fr. uréide]. Vezi definitia »
pătlágină (pătlágini), s. f. – Iarbă-mare (Plantago maior). – Var. (Mold.) patlagină, platagină, (Oaș) plătanger. Lat. platagĭnem (Pușcariu 1288; Candrea-Dens., 1360; REW 6577), cf. it. piantagine, fr. plantain, sp. llantén. Vezi definitia »
EPINÉTĂ s.f. Spinetă. [< fr. épinette]. Vezi definitia »
DICARIÓPSĂ s. f. tip de fruct uscat din două cariopse. (< di1- + cariopsă) Vezi definitia »
CÉRGĂ, cergi, s. f. 1. Pătură (de lână) care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol, velință, scoarță. 2. Adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul. – Din bg., scr. cerga. Cf. magh. cserge. Vezi definitia »