DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanță) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desființa, a-și înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere) Vezi definitia »

a plăti oalele sparte de altcineva expr. a fi învinuit pe nedrept, a fi tras la răspundere pentru o faptă comisă de cineva. Vezi definitia »

SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcție de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decât substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver. Vezi definitia »

STIVÁ, stivez, vb. I. Tranz. (Rar) A stivui. – Din stivă. Vezi definitia »

NOVÁ vb. tr. a supune (o obligație) unei novații. (< fr. nover, lat. novare) Vezi definitia »