Definita cuvantului elevație
ELEVÁȚIE s. f. 1. înălțime morală, rafinament, distincție. 2. reprezentare grafică, la scară, a fețelor verticale exterioare ale unei construcții, ale unei mașini etc. 3. parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului. (< fr. élévation, lat. elevatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu elevație
BRAHICEFALÍE s. f. Însușirea de a fi brahicefal. – Din brahicefal. Vezi definitia »
HISTOCHIMÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază, cu ajutorul unor coloranți, structura chimică a celulelor și a țesuturilor organismului. – Din fr. histochimie. Vezi definitia »
CARDIODINÍE s.f. (Med.) Cardialgie. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiodynie, cf. gr. kardia – inimă, odyne – durere]. Vezi definitia »
ANATOMÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii ființelor (animale sau plante). ◊ Anatomie descriptivă = anatomie care se ocupă cu descrierea formelor diferitelor organe; Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor corpului. ♦ Structura unei ființe sau a unui organ. [Gen. -iei. / < fr. anatomie, cf. lat. anatomia < gr. anatome – disecție]. Vezi definitia »
HOPLOLATRÍE s.f. (Liv.) Adorație a unor obiecte de vânătoare și a armelor la unele triburi politeiste. [Gen. -iei. / cf. gr. hoplon – armă, latreia – cult]. Vezi definitia »