NEOCLÁSIC, -Ă adj. 1. Care are ca model arta și arhitectura clasică; referitor la neoclasicism. 2. Curent neoclasic = curent care, afirmând pretinsa capacitate de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele pretins clasice. [Cf. fr. néo-classique, it. neoclassico]. Vezi definitia »

BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Fr. basaltique. Vezi definitia »

PISTÓRNIC, (1) pistornice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. (în forma pristolnic) Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pristólnic s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

PLURIPARTÍNIC, -Ă adj. multipartinic; pluripartit. (< pluri- + partinic) Vezi definitia »

CHIASMÁTIC, -Ă, chiasmatici, -ce, adj. (Lit.) De chiasm. – Din fr. chiasmatique. Vezi definitia »