Definita cuvantului elocuțiune
ELOCUȚIÚNE s. f. 1. fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ◊ alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. parte a retoricii care tratează problemele de stil. (< fr. élocution, lat. elocutio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu elocuțiune
DISIMILITÚDINE s.f. (Liv.) Lipsă de asemănare; deosebire. [Cf. fr. dissimilitude, lat. dissimilitudo]. Vezi definitia »
DERIZIÚNE s.f. (Rar) Luare în râs, în derâdere, bătaie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. dérision, lat. derisio]. Vezi definitia »
PROIECȚIÚNE s.f. v. proiecție. Vezi definitia »
SENZAȚIÚNE s.f. v. senzație. Vezi definitia »
PREPOZIȚIÚNE s.f. v. prepoziție. Vezi definitia »