Definita cuvantului elocvență
ELOCVÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător; elocință. ◊ expresivitate. (< fr. éloquence, lat. eloquentia)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu elocvență
CRAVÁȘĂ s.f. Vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, folosită la călărie. [< fr. cravache]. Vezi definitia »
BRACTEÓLĂ s.f. Bractee mică. [Pron. -te-o-. / < fr. bractéole]. Vezi definitia »
AVALÁNȘĂ (‹ fr.) s. f. Masă de zăpadă care se deplasează pe pantele munților cu înclinare mai mare de 20º, antrenînd în mișcare zăpada, pietrele și copacii întîlniți în cale; lavină. 2. (GEOL.) A. arzătoare = asociație de material fragmentar solid și de gaze, produsă în cadrul exploziei vulcanice, care coboară pantele conului vulcanic. Materialul fragmentar poate proveni exclusiv din magma eliberată în cursul erupției sau prin distrugerea unor formațiuni preexistente. Vezi definitia »
popritúră, popritúri, s.f. (reg.) 1. pădure tăiată în care este interzis accesul oamenilor; apărătură. 2. (în forma: ropritură) porțiune dintr-o pășune în care pășunatul este interzis. Vezi definitia »
éteră, étere, s.f. (reg., înv.) unealtă de pescuit făcută din plasă așezată pe niște cercuri; vârșă. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z