ABU’L FEDA (1273-1331), istoric și geograf arab. Autor al unei istorii a lumii (pînă în 1329) și al unei geografii în care apar și informații despre Dobrogea. Vezi definitia »

TABÚ, tabuuri, s. n. Interdicție cu caracter religios, în anumite societăți primitive, aplicată la ceea ce este considerat sacru; interdicție rituală; fig. persoană, lucru despre care nu se discută de teamă, din pudoare etc. ♦ Fenomen de evitare a folosirii unui cuvânt și de înlocuire a lui cu un altul, din superstiție sau din pudoare; interdicție de limbaj. – Din fr. tabou. Vezi definitia »

BREBU 1. Com. în jud. Caraș-Severin, pe Pogăniș; 1.436 loc. (1991). Stație de c. f. Biserică (sec. 18). 2. Com. în jud. Prahova; 8.302 loc. (1991). Expl. de bentonite. Mănăstire ctitorită de Matei Basarab către 1650; restaurată în 1958-1962. Casa domnească adăpostește un muzeu. Vezi definitia »

EMBÚ s.n. (Pict.) Ton întunecat, culoare mohorâtă a unui tablou. [< fr. embu]. Vezi definitia »

BARBU, Filaret (1903-1984, n. Lugoj), compozitor și dirijor român de cor. Operete („Ana Lugojana”, „Tîrgul de fete”), muzică corală. Vezi definitia »