Definita cuvantului emergență
EMERGÉNȚĂ s. f. 1. ieșire a unui corp, a unei radiații dintr-un mediu. 2. (biol.) apariție a unui organ nou sau a unor proprietăți noi, de ordin superior. 3. (fig.) formă a schimbării văzută ca o naștere efectivă a ceva cu totul nou. (< fr. émergence)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu emergență
CRÂCNEÁLĂ, crâcneli, s. f. Crâcnire. – Crâcni + suf. -eală. Vezi definitia »
ANEURÓZĂ s. f. Aneurie. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurose. Vezi definitia »
CHERATÍNĂ s.f. Substanță proteică solidă, care se găsește în epidermă, în păr, în unghii etc. [< fr. kératine]. Vezi definitia »
CRÍMĂ s.f. Violare a legii penale, care se pedepsește cu detențiune riguroasă, muncă silnică, temniță grea, moarte etc.; omor. ◊ Crimă de război = acțiune săvârșită de membrii unor forțe armate în timp de război, împotriva normelor dreptului internațional care reglementează legile războiului. ◊ Crimă contra umanității = atrocități recunoscute pe plan internațional ca violând legile elementare ale umanității. [< fr. crime, cf. lat. crimen – acuzare]. Vezi definitia »
SĂDÍLĂ s. f. v. sedilă2. Vezi definitia »