Definita cuvantului emițător
EMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adj. care emite; emitent, emisiv. ♦ post ~ = post de radioemisiune. II. s. n. dispozitiv, instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent. (după fr. émetteur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu emițător
DESTRĂMĂTÓR, destrămătoare, s. n. Mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei. – Destrăma + suf. -ător. Vezi definitia »
SELECTÓR s. n. 1. dispozitiv al aparatelor de radiorecepție care le face selective. ♦ ~ telefonic = mecanism într-o centrală telefonică automată la alegerea liniei care corespunde numărului telefonic cerut. 2. mașină agricolă la selectarea și sortarea semințelor pe calități. 3. organ al mecanismelor unei mașini de tricotat care selectează acele în vederea realizării desenelor în tricot. (< fr. sélecteur) Vezi definitia »
FLOCULATÓR s. n. bazin circular pentru epurarea apelor prin floculație. (< fr. floculateur) Vezi definitia »
ȘONȚIȘÓR, șonțișori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui șonț. Vezi definitia »
TĂTIȘÓR, tătișori, s. m. (Reg.) Tătic. – Tată + suf. -ișor. Vezi definitia »