Definita cuvantului emolient
EMOLIÉNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care calmează durerea prin înmuierea țesuturilor. ◊ (substanță) folosită la finisarea produselor textile pentru a le imprima moliciune și luciu. (< fr. émollient, lat. emolliens)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu emolient
cent (cénți), s. m. – Centimă. Lat. cens, engl. cent; se spune numai despre anumite subdiviziuni monetare străine. – Der. centă, s. f. (Arg., bilet de o sută de lei); centenar, adj., din lat. centenarius (sec. XIX); centimă, s. f. (valoare bănească ce reprezintă a suta parte dintr-o unitate). – Compară centiar, s. n.; centigrad, s. n.; centigram, s. n.; centilitru, s. m.; centimetru, s. m., etc. Vezi definitia »
TRANZIÉNT, -Ă (Fiz.) Tranzitoriu. ♦ (Liv.) Care trece (repede); trecător, efemer. [Pron. -zi-ent, var. transient, -ă adj. / cf. engl. transiens, it. transiente, lat. transiens < transire – a trece peste]. Vezi definitia »
MONTÁNT, -Ă, montanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Ridicat în sus, înălțat, înalt. 2. S. m. Bară de lemn sau de metal care se așază vertical într-o construcție și care servește ca piesă de susținere. – Din fr. montant. Vezi definitia »
IMPENITÉNT, -Ă adj. (Rar) Nepocăit; care persistă în greșeală. [< fr. impénitent]. Vezi definitia »
CEMÉNT1 s. n. 1. praf cu care se cementează piesele de oțel. ♦ ~ dentar = material în obturația cariilor și la fixarea unor proteze. 2. substanță la rădăcina dintelui. (< fr. cément) Vezi definitia »