NEOSPIRITUALÍSM s. n. curent în gândirea filozofică din Franța și Italia, care a imprimat interpretării și analizei aparatului conceptual al spiritualismului o direcție mai subiectivistă, de coloratură iraționalistă și antiintelectualistă. (< neo- + spiritualism) Vezi definitia »

CHIMÍSM s. n. Totalitatea reacțiilor chimice ale organismului. ◊ Chimism gastric = analiză a acidității sucului gastric din organism. – Din fr. chimisme. Vezi definitia »

EZOTERÍSM s.n. Transmiterea (în antichitate și în evul mediu) a unei doctrine filozofice numai unui număr restrâns de inițiați. [Var. esoterism s.n. / < fr. ésotérisme]. Vezi definitia »

FIXÍSM s. n. Concepție care neagă procesul evoluției lumii vii și care consideră că speciile de animale și de plante sunt invariabile în decursul întregii istorii a pământului. – Din fr. fixisme. Vezi definitia »

CARAGIALÍSM s. n. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalității inimitabile, ca și proza de umor și satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau mușcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice și de familie. (< /I.L./ Caragiale + -ism) Vezi definitia »