MINÓR, -Ă adj. 1. (despre tineri; și s. m. f.) neajuns încă la majorat. 2. lipsit de importanță; secundar; (p.ext.) șters, slab. 3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele II-III și VI-VII). 4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul minor. (< fr. mineur, lat. minor) Vezi definitia »

MATÓR s.n. instrument în legătoria de artă pentru imprimări în piele. (< fr. matoir) Vezi definitia »

CLÁNGOR s. n. rezonanță metalică a zgomotului inimii. (< fr. clangor) Vezi definitia »

PETRECĂTÓR, -OÁRE, petrecători, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Înv. și reg.) Petrecăreț. 2. (Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. 3. (Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ător. Vezi definitia »

PARACĂZĂTÓR, paracăzătoare, s. n. Dispozitiv de siguranță pentru oprirea din cădere a coliviei ascensorului, în cazul ruperii cablului sau al defectării instalației. – Para²- + căzător. Vezi definitia »