INCITÁȚIE s.f. Incitare; instigare. [Gen. -iei, var. incitațiune s.f. / cf. fr. incitation, lat. incitatio]. Vezi definitia »

BIOSOCIOLÓGIE s. f. concepție care explică viața socială și politică prin factorii biologiei, reduși la noțiunea de rasă. (< fr. biosociologie) Vezi definitia »

MUSITÁȚIE s. f. (med.) alterare, slăbire a vocii; dificultate de a articula cuvintele, bolnavul mișcând buzele și limba ca și când ar vorbi. (< fr. mussitation, lat. mussitatio, mormăit) Vezi definitia »

haioșenie, haioșenii s. f. 1. lucru / întâmplare / glumă etc. plin(ă) de haz sau caraghioasă. 2. lucru ciudat, extravagant. 3. lucru desăvârșit / fără cusur. Vezi definitia »

AGENEZÍE s.f. (Biol.) 1. Incapacitate de reproducere biologică. 2. Dezvoltare embrionară insuficientă. [Gen. -iei. / < fr. agénésie, cf. gr. a – fără, genesis – naștere]. Vezi definitia »