Definita cuvantului muc
MUC, (1) mucuri, s. n., (II) muci, s. m. I. S. n. 1. Vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg. 2. Bucățică rămasă dintr-o lumânare aproape consumată sau dintr-o țigară fumată. II. S. n. (Mai ales la pl.) Secreție (vâscoasă) produsă de glandele nazale și eliminată prin nări. ◊ Expr. (Fam.) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), se spune despre cineva care merge prea des undeva. A-i pica mucul (sau mucii) după cineva = a fi foarte îndrăgostit de cineva. Nu dai nici mucii pe el, se spune despre o persoană lipsită de orice valoare. – Refăcut din pl. muci (< lat. mucci).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu muc
ghiumbrúc (-curi), s. n. – Vamă. – Var. (gh)im(b)ruc. Tc. ǵümrük (DAR), din ngr. ϰουμέρϰιον. Sec. XIX, înv. – Der. ghium(b)rucciu, s. m. (vameș); ghiumurluc, s. m. (grănicer). Vezi definitia »
NUBÚC s. n. v. năbuc. Vezi definitia »
Suc care a inceput sa fermenteze, care este putin fermentat. De aici si cuvantul de „Mustit” Vezi definitia »
slăbúc, -ă, adj. (reg.; despre oameni sau animale, despre corpul lor) plăpânjor, delicat, firav. Vezi definitia »
bașbuzúc (bașbuzúci), s. m. – Ostaș voluntar turc. Cunoscut în vechime prin ferocitate, numele său continuă să dea, uneori cu o nuanță ironică, celor care procedează fără menajamente sau cu cruzime. – Var. bașibuzuc. Tc. bașibozuk „neregulat” (Șeineanu, II, 40; Iogu, GS, IV, 154), cf. bg. bašĭbozuk. – Der. bașbuzucește, adv. (cu cruzime); bașbuzucie, s. f. (cruzime). Vezi definitia »