COLALEMÍE s. f. prezența sărurilor biliare în sânge. (< fr. cholalémie) Vezi definitia »

TAXIDĂRÍE, s. f. (Înv.) Încasarea dărilor. – Din taxidar + suf. -ie. Vezi definitia »

CREPITÁȚIE s. f. trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi. (< fr. crépitation) Vezi definitia »

ZGẤTIE, zgâtii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. Vezi definitia »

OZONOMETRÍE s.f. (Fiz.) Dozarea ozonului din atmosferă. [Gen. -iei. / < fr. ozonométrie]. Vezi definitia »