BEGÁRD s. m. membru al societăților mistice care se formau în sec. XIII în scopul atingerii perfecțiunii evanghelice. (< fr. bégard) Vezi definitia »

HAZÁRD, hazarduri, s. n. Împrejurare sau concurs de împrejurări (favorabile sau nefavorabile) a căror cauză rămâne în general necunoscută; p. ext. întâmplare neprevăzută, neașteptată. ♦ Soartă, destin. ◊ Joc de hazard = joc de noroc. – Din fr. hasard. Vezi definitia »

MONOCÓRD, -Ă adj. (Despre instrumente muzicale) Cu o singură coardă. ♦ (Fig.) Monoton, uniform, inexpresiv. // s.n. Instrument cu o singură coardă, folosit pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor și a acorda alte instrumente. [< fr. monocorde, cf. gr. monos – unic, chorde – coardă]. Vezi definitia »

BACHELARD [bașəlár], Gaston (1884-1962), filozof și teoretician francez. Prof. univ. la Sorbona. Teoretician al „noului spirit științific”, a pus în valoare rolul constructiv, anticipator al rațiunii științifice („Noul spirit științific”, „Raționalismul aplicat”). Autor al unei poetici a profunzimilor elementare în care ignoră inspirația, susținută ca sursă a autenticității poeziei natura psihismului („Psihanaliza focului”, „Poetica spațiului”). Vezi definitia »

PISTÁRD s.m. (Sport) Ciclist specializat în concursuri de pistă, de velodrom. [< fr. pistard]. Vezi definitia »