APOZÍȚIE s. f. 1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei în cazul nominativ. ◊ orice construcție sintactică de tip apozițional. 2. (biol.) creștere în grosime a membrelor celulare prin depunerea succesivă a straturilor noi. (< fr. apposition, lat. appositio) Vezi definitia »

DISTÉNSIE s.f. (Med.) Întindere sau umflare excesivă. ♦ Capacitate a unor organe vegetale sau structuri de a se alungi sub acțiunea unei forțe. [Pron. -si-e, gen. -iei. / < fr. distension, lat. distensio]. Vezi definitia »

DICEFALÍE s. f. monstruozitate caracterizată prin existența a două capete. (< fr. dicéphalie) Vezi definitia »

văduvíe s. f., art. văduvía, g.-d. văduvíi, art. văduvíei Vezi definitia »

pășoáie, pășoáie, s.f. (înv.) soție de pașă. Vezi definitia »