SONÁNTĂ, sonante, s. f. Consoană a cărei emisiune nu comportă nici un zgomot și care are unele caracteristici articulatorii și funcționale apropiate de vocale. ◊ (Adjectival) Consoană sonantă. – Din fr. sonnante. Vezi definitia »

AVITAMINÓZĂ s. f. Boală de nutriție provocată de lipsa îndelungată a vitaminelor din alimentație. – Fr. avitaminose. Vezi definitia »

zincogravúră (-co-gra-) s. f., g.-d. art. zincogravúrii; (clișee) pl. zincogravúri Vezi definitia »

CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊ Expr. A căuta chichițe = a se sili cu orice preț să găsească greșeli, cusururi. 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Probabil din chichie (puțin folosit. „chichiță” < ngr.) + suf. -iță. Vezi definitia »

NURÍSĂ s.f. Rezervor suplimentar de combustibil lichid al unui motor, cu capacitate mică, putând funcționa și prin cădere. [< fr. nourrice]. Vezi definitia »