șacal, șacali s. m. 1. (intl.) polițist. 2. persoană rapace / josnică. Vezi definitia »

PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat¹, care aparține palatului¹, din regiunea palatului¹, palatin². 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului¹; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului¹. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului¹. – Din fr. palatal. Vezi definitia »

LOCÁL s.n. 1. Clădire de utilitate publică. 2. Restaurant, bodegă. [< fr. local]. Vezi definitia »

AFOCÁL, -Ă, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, așezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal. Vezi definitia »

SAGITÁL, -Ă adj. Situat în plan vertical de simetrie. ♦ Sutură sagitală = sutură care unește cele două oase parietale. [< fr. sagittal, cf. lat. sagittalis – în formă de săgeată]. Vezi definitia »