DRÁCILĂ, dracile, s. f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s. f.] – Din sl. dračĩ, dracije „mărăcine”. Vezi definitia »

MAGNETOTÉCĂ s. f. colecție de benzi magnetice; (p. ext.) mobila în care se păstrează; încăpere specială pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. (< fr. magnétothèque) Vezi definitia »

pérnă (pérne), s. f. – 1. Căpătîi, obiect pe care se pune capul la culcare. – 2. Obiect de tapiserie (de sofa, de automobil etc.). – Var. perină. Sl. perina, din pero „pană” (Cihac, II, 251; Conev 61), cf. perie și sb. perina, bg. pernica (› mr. perniță). – Der. perniță (var. perinuță), s. f. (pernă mică); perinoc, s. n. (piesă de lemn la podul osiei carului, piesă pe care se sprijină broasca de la roata morii); împerina, vb. (a pune perne). Vezi definitia »

pleștániță s.f. (înv.) bucată de stofă cu care se acoperă vasele liturgice; aer. Vezi definitia »

FALÉZĂ s. f. mal înalt și abrupt format prin acțiunea de eroziune a valurilor de-a lungul țărmurilor marine. ◊ fâșie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. (< fr. falaise) Vezi definitia »