MERUÍT, meruiți, adj. m. (Reg., despre pomi) Încărcat cu mere; rodit. – Din mere (pl. lui măr¹). Vezi definitia »

BUMBĂCÍT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci. Vezi definitia »

ÎNNOROÍT, -Ă, înnoroiți, -te, adj. Umplut de noroi; înfundat în noroi. [Var.: înnoroiát, -ă adj.] – V. înnoroi. Vezi definitia »

SEMÍT, -Ă I. s. m. f. (pl.) popoare din sud-vestul Asiei și nord-estul Africii care vorbesc limbi apropiate (arabii, evreii etc.); (sg.) persoană aparținând unuia din aceste popoare; II. adj. semitic. (< fr. sémite) Vezi definitia »

STATOCÍT s. n. celulă care conține statolite. (< stato- + -cit) Vezi definitia »